Mucenici

Pe 9 martie se termina Zilele Bebelor si incep Zilele Mosilor; tot astazi sunt si Mosii de primavara, sau sarbatoarea celor 40 de mucenici -inca o zi amalgam de sarbatori crestine si ceremonii pre-crestine, de innoire a anului agrar. Nici acum nu imi e foarte clar ce sau cine sunt mucenicii (inteleg ca un fel de sfinti), si nici nu am cum sa stiu ce insemnatate avea pentru taranii de foarte de demult ziua asta, in care anul vechi murea si anul nou se nastea. Este de asteptat ca asemenea taine sa isi piarda intelesul in timp, si sa ramana stilizate in memoria inaintasilor. Cu toate astea, a razbatut pana la noi un element comun al zilei de azi, un simbol caruia ii stim prea putin insemnatatea, dar pe care cu bucurie constat ca il ducem si noi mai departe -mucenicii . Mucenicii (sau macinici, sau sfintisori) se impart pe 9 martie pentru mosi si stramosi, pentru toti cei dusi, cunoscuti sau necunoscuti.

Mica fiind, si primind de la vecini mucenici de 9 martie, mucenici ce pe vremea aceea imi pareau foarte ciudati -nici dulci, nici sarati, nici prajiitura, nici paine -nu intelegeam de ce oamenii continua sa faca asta an de an, de ce lumea accepta pios mucenicii, de ce ii priveam cu atata deferenta (“uite mama, ia mucenici!” imi zicea mama). Acum inteleg prea bine -pentru ca aceasta coptura ciudata, in forma de om sau de albina, este tot ce poti sa faci pentru cei plecati, pentru amintirea lor, pentru ei.

Am facut pentru prima oara mucenici cu mare drag, gandindu-ma la mamaile si bunicile noastre, la bunicii nostri cunoscuti si necunoscuti, si la ce ce nu mai sunt. Si am avut si bucuria sa ii si impart cu romani de-ai nostri.

DSC_8034

 

Iata reteta, o combinatie intre Radu-Anton Roman si Sanda Marin, povestita de mine:

  • 500 grame faina; 20 grame drojdie; 1 lingurita de ulei; 1 lingurita de zahar; 1 lingurita rasa de sare; 3 dl lapte indoit cu apa; 2 linguri miere; niste nuca macinata.
  • Sirop: 1 cana apa; 6 lingurite miere; esenta de rom
  • Miere si nuca macinata

Drojdia se desface in putin lapte cald (nu foarte cald ca altfel se strica drojdia) amestecat cu lingurita de zahar. Se lasa sa se omogenizeze, si cand s-a facut o pasta de drojdie, se toarna peste un pumn de faina. Se amesteca bine-bine faina cu drojdia (pana face bulbuci mari scrie in Sanda Marin), si se lasa sa creasca intr-un loc cald. Cand a crescut (mult, nu numai putin), se pune in mijlocul musuroiului de faina, se pune si lingura de ulei si cea de sare si incepe sa se se framante bine bine. Laptele se adauga treptat, ca sa se incorporeze toata faina. Catre final se adauga mierea si nuca (2-3 linguri de nuca macinata fin). Se framanta in continuare bine bine, ca la cozonac inteleg (nu am facut cozonac dar stiu ca e de munca). Nu renuntati, chiar daca pe parcurs arata ca nu va iesi nici o coca normala.

DSC_8024

Se lasa coca crescut la loc cald, cam 40-50 de minute. Cand a crescut, se modeleaza mucenicii in forma de opturi: se rup bucati cam de marimea unei rosii mici, se ruleaza aluatul cu diametru cam de 1 cm si se aseaza in forma de 8 in tava. Se lasa din nou sa creasca, si cand arata umflati si mandri se pun la cuptor, la loc mediu. Dupa 10 minute se ung cu galbenus de ou, sa se rumeneasca frumos. Dupa ce au fost scosi din cuptori se lasa sa se racoreasca, si se face siropul din apa, miere si esenta de rom pana se ingroasa putin. Inainte sa fie turnat siropul peste ei, mucenicii racoriti se scugunda cateva secunde in niste apa clocotita, sa le inmoaie putin coaja ca sa absoarba siropul mai bine. Odata insiropati, se ung cu miere peste care se presara nuca macinata din belsug.

Cand s-au facut frumosi tare, se dau cu draga inima pentru sufletul celor dusi.

DSC_8040

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *