Duminica in Tara Barsei: clatite brasovene si supa de mere

Pentru astazi, o minunata calatorie culinara: foarte aproape, geografic, de casa, dar pe taramuri gustative complet necunoscute. Cele doua mancaruri brasovene, pe care nu le mai gustasem pana acum, sunt intr-adevar o desfatare de duminica, surprinzatoare si prietenoase, dar mai ales gustoase de numai. Le recomand cu entuziasm, si le voi gati pentru familia mare, cand ne-om gasi din nou cu totii acasa la Brasov.

“Zupa” de mere

“Zupa de mere se facea la-nceput, acum o mie de ani, numai intre Brasov, Sibiu si Sighisoara, unde pusesera saxonii, cistercienii si teutonii piciorul. Azi se face in tot Ardealul” (RAR). Pe cat de ciudat suna, pe atat de buna este si pe atat de usor se face -cumva am impresia ca se face singura.

  • 400 g carne de vitel sau de portc (ceafa, care-i mai grasa si mai zemoasa)
  • 500 g mere (3 mere potrivite)
  • zarzavat: 1 morcov, 1 pastrarnac, 1 telina
  • 50 ml smantana
  • patrunjel

Carnea si zarzavatul, taiate cubulete, se pn la fiert in 2 litri de apa. Merele se curata de coaja, cotor si camburi si se taie felii subtiri. Cand s-a fiert carnea si zarzavatul, se scort din oala si in zeama se pun merele la fiert, 10-15 minute. Cand merele sunt bine fierte, se pun inapoi carnea si zarzavatul. Se toarna peste si smantana, dupa ce a fost amestecata cu putina supa fierbinte (sa nu se desfaca). La final se pune patrunjelul tocat marunt.

“Mancati sanatosi si eliberati-va de complexele lingvistive, caci nimeni nu mi-a putut spune exact cand incepe ciorba si se termina supa, cand e crema si nu mai e zeama groasa. Dar buna toti stiu sa spuna ca e, cand e, si asta e important!” (RAR) -si chiar asa, e foarte buna supa asta, usoara si aromata cum nu suntem poate obisnuiti, usor acrisoara si dulce in acelasi timp. E atat de usor de facut incat e pacat sa nu incerci macar o data!

DSC_0421DSC_0439

 

Clatite brasovene

“E o mancare foarte speciala, gustoasa si temeinica. Printre putinele bucate taranesti -o mixtura saseasco-romaneasca -care au patruns (imbracate cum au putut ori le-au “ajutat” gazdele) in meniurile unor carciuni (mai mult sau mai putin) elegante” (RAR). Nu stiu prin ce carciumi elegante se gaseste aceasta mancare, eu nu am vazut-o -dar cu siguranta cred ca ar fi vedeta printre mamaligute, la ce frumoase ies aceste clatite (cu putina tehnica de prezentare pe care eu nu o am). Sunt spectaculoase, si merita timpul investit in “migalit”!

DSC_0464

Aluat:

  • 300 g faina; 3 oua; 500 m lapte

Umplutura:

  • 1 ceapa
  • 500 g ciuperci
  • 500 g carne pui (sau ficatei de pasare, muschiulet de porc, etc)
  • 1 pahar lapte
  • 1 lingura faina
  • 2 oua
  • cateva frunze de tarhon
  • 1 legatura de marar
  • putin cimbru uscat

Coaja:

  • 3 oua
  • 200 g pesmet

Sos:

  • 2 cesti bulion de rosii
  • 1 pahar de vin (sau inlocuit de mine cu otet balcamic si zeama de lamaie)
  • 1 lingura zahar, piper boabe, 2 foi de dafin

 

Umplutura: se pregatesc ciupercile si carnea, bucati mici, se toaca ceapa marunt. Se calesc ceapa si carnea; se adauga si ciupercile si se calesc pana scade zeama. Faina se desface in lapte rece, si se bate cu ouale. Se toaca marunt tarhonul si mararul. Cand s-au calit ceapa, carnea si ciupercile se adauga sosul de lapte, ou si verdeturi, cimbru, piper, sare, boia. Se amensteca  bine si se mai lasa sa mai fiarba cateva minute, pana se mai intareste.

Aluat: clatitele brasovene se fac un pic mai groase si intr-o tigaie mai mare, sa incapa umplutura si sa se poata inchide la capete.

Umplerea: clatitele se ruleaza, infundand capetele

Coaja si prajeala: Se bat ouale. Se incinge ulei mult, ca pentru snitel. Clatitele se trec prin ou, apoi prin pesmet si se pun la prajit pana se coloreaza pesmetul si se face coaja (asta-i partea de originalitate a brasovencei). Se pun pot pune pe servete de hartie.

Sosul: se face un sos din toate :). Sosul se pune langa clatite numai cand se servesc, sa nu le inmoaie pesmetul prajit.

DSC_0456

 

Sarmale de post

Sarmalele noastre cele de toate sarbatorile si de toate ocaziile, fericite si nefericite, par a fi cea mai “identificabila” piesa a bucatariei noastre. Atat noi, cat si strainii ce-au fost vreodata in Romania, le punem, fara tagada, in capul listei de bucate traditionale romanesti -si totusi pe cat de dragi ne sunt si pe cat de “personale” ne par, pe atat de raspandite sunt rudele lor in toata regiunea “de la noi la sud-est”, pana in Orientul Mijlociu, in mai toate bucatariile prin care au trecut vreodata otomanii. Dar sa stam fara grija, am dat si noi mai departe “virusul” sarmalelor, ce-au ajuns datorita noua pana in Suedia odata cu intoarcerea din exilul de la Varnita (Moldova) a lui Karl XII -ce-i drept, sarmalele suedeze sunt, cel mult, o schita a sarmalelor noastre.

Constantele noastre, ce indeparteaza categoric sarmaua “carpatica” de rudele sale verzi, turtite si pline de nuci (nuci in sarmale?? niciodata!!) din Orient, sunt varza murata, carnea grasa, si ardeiul iute de langa. In rest, “cate bordeie, atatea obiceie” si in sarmalele noastre. Si desigur, variatiunile de post ale bunatatii, ca nu se poate sa treaca din an in Paste intre doua infruptari.

Am incercat varianta munteneasca de sarmale de post, desi dupa cana de vin pe care “o cer” in compozitie nu prea par de post si rugaciune.

  • 1 varza murata mare, 5-6 cepe mijlocii, 1,5 pahare de orez, 1 kg ciuperci proaspete, 2 morcovi, 1-2 ardei grasi, 2-3 pahare de vin,  jumatate de pahar de ulei, 1 pahar de bulion de rosii, 1 pahar de suc de rosii, 1-2 linguri de faina, marar si patrunjel

Se aleg si se pregatesc foile de varza murata pentru sarmalute, iar restul verzei se toaca marunt pentru pus pe fundul cratitei. Ciupercile se toata marunt si se pun la calit in putin ulei, pana isi lasa apa. Se toaca ceapa si ardeiul gras, se rade morcovul si se pun toate la calit in ulei. Orezul se spala in cateva ape si se lasa sa se scurga. Se toata mararul si patrunjelul. Cand s-a inmuiat ceapa, se pune si orezul la calit in tigaie, si se adauga si ciupercile, amestecand mereu. Se amesteca si verdeata, se adauga 2 linguri de bulion, se pune vin (cat sa nu se faca prea apoase) si se potriveste de sare si piper, cimbru si faina.

DSC_8189

Se unge o cratita cu ulei, se pune un strat de varza murata tocata marunt, se pune ici-colo niste bulion, cimbru si piper. Se umplu sarmalele si se aseaza ordonat pe patul de varza tocata, adaugand din cand in cand mirodenii. La final se acopera cu inca un strat de varza tocata. Peste se toarna apa, suc de rosii si vinul ramas incat sa acopere sarmalele, si se pune cratita la foc la foc mic, sa fiarba incetisor pentru cam 1 ora si jumatate. (Din experineta, se acopera cu o farfurile cu fundul in sus sa nu dea pe afara cand se umfla sarmalele). Se incinge cuptoul si se mai pun inca o ora la foc mic sa se rumeneasca frumos.

DSC_8195

Si nu am putut rezista sa nu le asez asa “rustic” intr-un blid de Horezu, asa ca in pozele din meniurile restaurantelor mioritice 🙂 Si apoi bucuria gustului de sarmale de acasa (mai degraba de la vreo pomenire din post decat de la vreo sarbatoare, dar bune bune).

DSC_8204

Mucenici -Saints

9th of March marks the end of the Days of the Old Women and the beginning of the Days of the Old Men; it also marks the Spring Saints or the Day of the 40 Martyrs -yet another day in which Christian holidays are entwined with pre-Christian celebrations. And from the midsts of all the celebrations, of all the various traditions of this day, one common symbol emerges -the Mucenici (a “type” of Saints); although their true symbolism got lost, or diluted, Romanians still bake these anthropomorphic figurines on this special day, in the memory of their ancestors and all the departed ones.

I still remember my astonishment as a child when looking at these Saints, which at the time looked very peculiar -neither sweet, not salty, neither cake, nor bread. I could not understand my people kept baking the strange dish year after year, why we’d piously accept them and why we’d treat them with an unspoken respect. Only now I understand: because this strange baking, in the shape of a human, or a bee, is the only thing you can do for the departed, for their memory, for them…

I baked Mucenici for the first time, in the loving memory of our grandmothers and our grandfathers, those whom we’ve met and miss, and those whom we haven’t met, and for all those who are no longer here. And I had the great joy of sharing them with dear Romanian friends.

DSC_8034

Here is the recipe, a combination between Radu-Anton Roman and Sanda Marin:

  • 500 gr flour; 20 gr yeast; 1 teaspoon oil; 1 teaspoon sugar; 1 teaspoon salt; 3 dl milk mixed with water; 2 tablespoons honey; ground wallnuts.
  • Syrup: 1 cup water; 6 teaspoons honey
  • Honey and ground walnuts

Activate the yeast in some warm milk, mixed with the teaspoon of sugar. Leave to activate in a warm place, until a yeast paste forms. This is then mixed with a handfull of flour, and stirred very well (until small bubbles emerge). The mixture should be left to rise in a warm place (e.g. in front on a warm oven), until it increases threefold in size. When risen, add to the rest of the flower, together with the oil and salt. Start mixing, by adding the milk, honey and wallnuts gradually. The dough should be thoroughly kneaded. After it’s well kneaded, leave to rise in a warm place for about 40-50 minutes.

DSC_8024

When risen, model the Saints as eights, by rolling pieces of dough into strings of 1 sc diameter. Place to rise again in the shape of eights, and after they have risen again, bake in the oven over medium heat. Egg-wash them to get the beautiful golden colour. When ready, cool down. Prepare the syrup my mixing the water and honey over medium heat, until thickened. When the Saints have cooled, briefly (2-3 seconds) place them in boiling water (to soften the crust), place in a bowl and pour the honey syrup over them. After they absorb the syrup, glaze each one with honey and sprinkle each with ground walnuts.

Once they look beautiful, they should be given away in good faith, for the souls of the departed.

DSC_8040

 

Mucenici

Pe 9 martie se termina Zilele Bebelor si incep Zilele Mosilor; tot astazi sunt si Mosii de primavara, sau sarbatoarea celor 40 de mucenici -inca o zi amalgam de sarbatori crestine si ceremonii pre-crestine, de innoire a anului agrar. Nici acum nu imi e foarte clar ce sau cine sunt mucenicii (inteleg ca un fel de sfinti), si nici nu am cum sa stiu ce insemnatate avea pentru taranii de foarte de demult ziua asta, in care anul vechi murea si anul nou se nastea. Este de asteptat ca asemenea taine sa isi piarda intelesul in timp, si sa ramana stilizate in memoria inaintasilor. Cu toate astea, a razbatut pana la noi un element comun al zilei de azi, un simbol caruia ii stim prea putin insemnatatea, dar pe care cu bucurie constat ca il ducem si noi mai departe -mucenicii . Mucenicii (sau macinici, sau sfintisori) se impart pe 9 martie pentru mosi si stramosi, pentru toti cei dusi, cunoscuti sau necunoscuti.

Mica fiind, si primind de la vecini mucenici de 9 martie, mucenici ce pe vremea aceea imi pareau foarte ciudati -nici dulci, nici sarati, nici prajiitura, nici paine -nu intelegeam de ce oamenii continua sa faca asta an de an, de ce lumea accepta pios mucenicii, de ce ii priveam cu atata deferenta (“uite mama, ia mucenici!” imi zicea mama). Acum inteleg prea bine -pentru ca aceasta coptura ciudata, in forma de om sau de albina, este tot ce poti sa faci pentru cei plecati, pentru amintirea lor, pentru ei.

Am facut pentru prima oara mucenici cu mare drag, gandindu-ma la mamaile si bunicile noastre, la bunicii nostri cunoscuti si necunoscuti, si la ce ce nu mai sunt. Si am avut si bucuria sa ii si impart cu romani de-ai nostri.

DSC_8034

 

Iata reteta, o combinatie intre Radu-Anton Roman si Sanda Marin, povestita de mine:

  • 500 grame faina; 20 grame drojdie; 1 lingurita de ulei; 1 lingurita de zahar; 1 lingurita rasa de sare; 3 dl lapte indoit cu apa; 2 linguri miere; niste nuca macinata.
  • Sirop: 1 cana apa; 6 lingurite miere; esenta de rom
  • Miere si nuca macinata

Drojdia se desface in putin lapte cald (nu foarte cald ca altfel se strica drojdia) amestecat cu lingurita de zahar. Se lasa sa se omogenizeze, si cand s-a facut o pasta de drojdie, se toarna peste un pumn de faina. Se amesteca bine-bine faina cu drojdia (pana face bulbuci mari scrie in Sanda Marin), si se lasa sa creasca intr-un loc cald. Cand a crescut (mult, nu numai putin), se pune in mijlocul musuroiului de faina, se pune si lingura de ulei si cea de sare si incepe sa se se framante bine bine. Laptele se adauga treptat, ca sa se incorporeze toata faina. Catre final se adauga mierea si nuca (2-3 linguri de nuca macinata fin). Se framanta in continuare bine bine, ca la cozonac inteleg (nu am facut cozonac dar stiu ca e de munca). Nu renuntati, chiar daca pe parcurs arata ca nu va iesi nici o coca normala.

DSC_8024

Se lasa coca crescut la loc cald, cam 40-50 de minute. Cand a crescut, se modeleaza mucenicii in forma de opturi: se rup bucati cam de marimea unei rosii mici, se ruleaza aluatul cu diametru cam de 1 cm si se aseaza in forma de 8 in tava. Se lasa din nou sa creasca, si cand arata umflati si mandri se pun la cuptor, la loc mediu. Dupa 10 minute se ung cu galbenus de ou, sa se rumeneasca frumos. Dupa ce au fost scosi din cuptori se lasa sa se racoreasca, si se face siropul din apa, miere si esenta de rom pana se ingroasa putin. Inainte sa fie turnat siropul peste ei, mucenicii racoriti se scugunda cateva secunde in niste apa clocotita, sa le inmoaie putin coaja ca sa absoarba siropul mai bine. Odata insiropati, se ung cu miere peste care se presara nuca macinata din belsug.

Cand s-au facut frumosi tare, se dau cu draga inima pentru sufletul celor dusi.

DSC_8040

 

Mousaka from Dorna, Bukovina

Here is a “goodie” that intrigued me with its minimum resemblance with the mousaka I used to know, despite having the same name. Cream, wine and plum brandy in mousaka? And fried potatoes instead of boiled ones? As such a dish must be tasted, I gave in the temptation, and did I get rewarded in the end! This dish is full of taste, right aromas, with a surprising sauce which ties the dish together. However, I must admit that this is a wintery dish, heavy but in a good way, with a taste that does remind me of my father’s Bukovina. A must try before we get tempted away by the freshness of spring vegetables!And as all dishes have a story in this book…”one one hand, the folkmen from Dorna believe that popatoes are cursed, and should not be used in Christian ceremonies, to taint them, but on the other hand, at home, not seen by priests or old women, they make a pact with the world’s best mousaka, so good that it’s impossible not to give in into temptation!” (R.A. Roman)

Mousaka:

  • 1,5 kg popatoes
  • 1 kg minced beef meat
  • 1 big onion
  • 2 carrots
  • 1 cup of oil
  • 1 glass of wine
  • 1 small glass of plum brandy 🙂
  • 2 eggs
  • 1 big cup of cream
  • 250 g edam or cheddar-type cheese
  • salt, pepper, dill, thyme

Sauce:

  • 1 cup of cream
  • 1 glass of tomato juice
  • 1 glass of wine
  • 1 spoon of honey
  • pepper, thyme

Chop the onion and finely dice the carrot; fry in oil until tender, then add the minced meat. When meat is cooked through, season with salt, pepper, dill and thyme and take off the heat. Add the wine and the plum brandy.

DSC_7776

Peel the potatoes, slice into round, thin slices. Fry on high hear in oil until golden, making sure they don’t stick to each other.

DSC_7769

Grate the cheese and mix with the eggs and the cream, season with salt and pepper.

DSC_7773

Grease a pan/tray with butter, and place a layer of potatoes, a layer of meat and then a layer of the cheese cream. Continue until mixtures finish (usually only 2 of these 3 layers), making sure to finish with a cheese and cream layer.

DSC_7781

Bake in the oven on low heat about an hour, until the top is golden and crisp.

For the sweet-sour sauce, put on a pan and add the tomato juice, the honey and the wine. Fold in the cream, wisking so that it does not separate. Season with pepper and thyme. The sauce is served along with the mousaka.

DSC_7788 DSC_7790

 

Stuffed Leek

“This may be a moldavian dish, but it is much better suited in the vegetable exuberance of southern Oltenia, in places like Turnu-Severin, Calafat, Corabia.”

What you need:

  • 2 kg de leek (thick)

Stuffing:

  • 500 g minced beef meat
  • 2.3 spoons tomato paste
  • 1/2 cup of rice
  • 1 small celery root
  • 1 chilli pepper
  • 1 big onion
  • 1 spoon pepper-bell paste
  • 1-2 carrots
  • 1 egg
  • dill and parsley, chopped

Sauce:

  • 1 glass of sweet white wine
  • 1 glass tomato juice
  • 1 glass of pickled cabbage juice
  • 100 ml oil
  • thyme, bay leaves

DSC_7734

Cut the white part of the leek in 4-5 cm pieces; you take out the inner rings by gently pushing them, and keep 1-2 rings intact. You chop the centres finely.

DSC_7737

Chop and fry the onion in oil, together with a part of the chopped leek, until golden. Grate the carrots and the onions, add to the onion together with the minced meat. Fry until the meat is cooked. When the meat changed its colour, add the rice and fry for a little longer.
Season with salt and pepper, add the tomato paste, the pepper bell paste, the egg and the chopped dill and parsley. Stuff the leek segments with the mince mixture.

DSC_7744

Add oil on the bottom of a deep pan, add the rest of the chopped leek centres, and lay the stuffed leek rolls, and dust over thyme and bay leaves.

DSC_7746

Make a cold sauce from the sauce ingredients, pour over the leek rolls and place in heated oven on low heat for about one hour with the lead on. After an hour, take the lead off so that the rolls get a golden colour.”

DSC_7753

And here is teh surprizing and delicious rezult! What is surprizing about this dish is the perfect harmony between the lightly sour sauce, the sweetness of the leek and the lightly seasoned taste of the meat. Unexpectedly tasty!

DSC_7757

Leusteanul -Praslea cel Voinic al aromelor noastre

Daca ar fi sa aleg o aroma distinctiva, un gust pe care l-am intalnit numai la noi, in bucataria romaneasca, ar fi fara doar si poate cel de leustean. Desi si noi il folosim numai in ciorbe (din cate cunosc eu), gustul de leustean este atat de prezent in memoria mea gustativa incat l-as recunoaste in orice imprejurare.

Planta perena si deloc pretentioasa, isi are originile se pare chiar in arealul nostru geografic, in Europa sud-estica (desi exista si alte teorii, desigur) -si asta chiar ar face din leustean planta noastra aromatica nationala! 🙂

In mod traditional, se folosesc doar frunzele, de preferat in stare proaspata, dar si uscate, iar mai nou si congelate. Leusteanul este de nelipsit din ciorbe, unde se adauga la final -dupa parerea mea fiind gustul care leaga toata aceasta mancare, si fara de care n-am putea numi acea fiertura “ciorba” (sau bors, prin unele zone).

Desigur ca o aroma atat de puternica nu putea sa treaca neobservata in constiinta colectiva populara, si sa nu primeasca ceva puteri magice sau tamaduitoare, sa nu fie privita cu reverenta de taranul (sau taranca) roman(ca). Iata ce am gasit despre puterile leusteanului: “Tinut la brau sau la gat, in amulete, leusteanul, puternic aromat, alunga raul, indiferent de forma sub care se manifesta. Se mai spune ca leusteanul ar fi, dintre toate plantele, paznicul gradinii. Daca cineva iti fura leusteanul din gradina, atunci verdeturile ti se usuca pentru ca nu mai are cine le pazi.” (caut in continuare o referinta buna pentru acest “se spune” 😉 ). Si bineinteles, asa cum ne-am astepta de la orice planta cu puteri magice, leusteanul are un rol bine definit in ritualurile pre-crestine ce si-au facut loc pe langa sarbatorile crestine traditionale. Astfel, “De Ispas (Inaltare), oamenii isi pun la brau frunze de nuc pentru ca se crede ca si Iisus ar fi avut cand s-a inaltat la ceruri si se bat cu leustean ca sa fie feriti de rele si de boli. La fel si vitele sunt batute cu leustean, ca sa se ingrase, sa fie sanatoase si pazite de vrajitoare.”

Din fericire, leusteanul se gaseste in pietele noastre “pe toate tarabele” -ceea ce il face extrem de utilizat in bucatariile si bucatele romanesti, in nelipsita ciorba, dar in acelati timp poate subestimat -asa e cand ai ceva bun din abundenta, nu-ti mai pare pretios! Va invit asadar ca data viitoare cand cumparati o legatura de leustean, sa o primiti cateva secunde cu ceva mai multa adminatie, tineti in mana o planta cu puteri magice! De a tine relele departe si de a face ciorba ciorba!

leustean

(Sursa foto: Wikipedia)

Musaca de Dorna

Iata o bunatate ce m-a intrigat cu minima sa asemanare cu musacaua de o stim cu totii, in ciuda aceluiasi nume. Smantana, vin si tuica in musaca? Si cartofi prajiti in loc de clasicii fierti? Cum asa ceva trebuia incercat, am dat curs ispitei, asa cum descrie R.A. Roman, si nu mica mi-a fost mirarea la final. Musacaua de Dorna e o mancare cu forta, si arome bine potrivite, surprinzator fiind mai ales sosul, ce aduce aciditatea de care are nevoie la final, s-o intregeasca. Trebuie totusi sa recunosc ca e o mancare de iarna, grasa si satioasa- cu gust de Bucovina. Dar neaparat de incercat, pana nu vine primavara cea cu multe verdeturi!

Si cum toate mancarurile  au aici o poveste…“Pe de o parte, dornenii tin cartofii (numiti, tot pe langa obcine, si bandraburci) de blestemati, si nu-i dau, vezi Doamne, pe nasul ceremoniei crestine, sa n-o spurce, pe de alta parte, acasa, la dos, unde nu-i vad babele si nici popa, se fac frati cu musacaua cea mai buna din lume (vezi-i, Doamne!) atat de buna ca ne lasam toti in voia ispitei si trecem, ametiti de bucurie, puntea scoboratoare a marilor placeri!” (R.A. Roman)

Iata mai jos reteta, de la Roman citire, reorganizata doar, sa fie mai usor de urmarit.

Musaca:

  • 1,5 kg cartofi
  • 1 kg carne ticata de vitel
  • 1 ceapa mare
  • 2 morcovi
  • 1 pahar untdelemn (ulei)
  • 1 paharel de vin
  • 1 paharel de tuica 🙂
  • 2 oua
  • 1 ceasca mare de smantana
  • 250 g cascaval de vaca
  • sare, piper, marar, cimbru

Sos:

  • 1 pahar smantana
  • 1 pahar suc de rosii
  • 1 pahar vin
  • 1 lingura miere
  • piper, cimbru

Ceapa se toaca bob de orez, morcovul se taie marunt sau se rade; se pun la calit impreuna cu jumatate de unt amestecat cu jumatate de pahar de ulei. Cand ceapa s-a inmuiatm se adauga carnea, sa ia gust bun, pana se coloreaza si face bulbuci mici, semn ca s-a patruns de caldura. Daca s-a schimbat la fata, carnea se sareaza su se pipereaza, se stinge cu tuica si vin, se presara si cu ceva marar si cimbru si se trage deoparte.

DSC_7776

Cartofii se curata si se taie felii subtiri. Se pun la prajit pe foc iute, in unt cu ulei pana se rumenesc.

DSC_7769

Se rade cascavalul. Se bat ouale cu smantana, cascaval, sare si piper.

DSC_7773

Se unge o cratita mare cu unt si ulei, se potriveste un strat de cartofi, apoi un strat de carne cu ceapa si morcov, se toarna smantana cu ou si cascaval, apoi iar cartofi, iar carne, iar sos de smantana, s.a.m.d. Ultimul strat trebuie sa fie de lactate-ouate.

DSC_7781

Se da la cuptor, la foc mic, sa se lege toate incet, pana intr-o ora.

Se pune de fierbe deoparte un sos dulce-acru de rosii, vin, miere, smantana, piper si cimbru. Cand musacaua s-a rumenit si s-a pus pe masa mare, e si sosul alaturi sa ude, daca s-a uscat ceva.

DSC_7788 DSC_7790

 

 

 

Praz umplut

Iata ce spune cartea de capatai:

“O fi ea mancare de origine moldovenesca -daca e sa ne luam dupa spusa lui Pastorel -dar e mult mai bine asezata in exuberanta vegetala a Olteniei de sud, in orase ca Turnu-Severin, Calafat, Corabia.

  • 2 kg de praz (gros, cu multa albeata)

Umplutura:

  • 500 g carne tocata de vitel
  • 2.3 linguri de pasta de rosii
  • 1 jumatate de pahar de orez
  • 1 telica mica
  • 1 ardei iute tocat
  • 1 ceapa mare
  • 1 lingura pasta ardei
  • 1-2 morcovi
  • 1 ou
  • marar si patrunjel tocat

Sos:

  • 1 pahar vin alb dulce
  • 1 pahar bulion de rosii
  • 1 pahar zeama de varza
  • 100 m ulei
  • cimbru, foi e dafin

DSC_7734

Se grijeste razul, partea alba se taie bucati lungi de un degetel si se scoate miezul, lasand coaja 1-2 foi. Miezul se toaca ca varza.

DSC_7737

Se toaca ceapa, se pune la calit in ulei, dimpreuna cu o parte din miezul de praz.

Se rad morcovii si telina, se adauga la ceapa o data cu carnea, sa se-ncinga.

Dupa ce “si-au schimbat culoarea” si “si-au lasat apa” carnea si zarzavaturile, vine de se coace putin si orezul.

La urma se potriveste umplutura de sare si piper, se drege cu ce mai e -pasta de rosii si ardei, ou, verdeata tocata, si se umple prazul.

DSC_7744

Se pune ulei in cratita, se face pat de praz tocat, se potrivesc in culcus sarmalele si se presara cimbru si foi de dafin.

DSC_7746

Se toarna sosul, se da la cuptor incins, dar cu foc marunt -acoperita cratita -cam un ceas, apoi se descopera, sa se si rumeneasca.”

DSC_7753

Si iata deliciosul si surprinzatorul rezultat! M-a surprins armonia perfecta intre sosul usor acrisor, dulceata prazului si condimentarea atat de balansata a carnii. Neasteptat de gustoasa mancarea aceasta moldo-olteneasca!

DSC_7757